Ştiinţele naturii ca disciplină vizează observarea şi perceperea lumii în întregul său, cu componentele, procesele şi fenomenele caracteristice, ca şi învăţarea prin înţelegere şi aplicare. Prin intermediul acestui obiect copilul trece din lumea poveştilor în lumea faptelor reale şi a lucrurilor concrete, începe să cunoască mediul în care trăieşte şi procesele din jurul său. Aceasta implică transformarea lui din spectator, în actor al activităţii ştiinţifice.
Procesul disciplinei -Ştiinţe ale naturii – are la bază experimentul atât ca metodă de investigaţie ştiinţifică, cât şi ca metodă de învăţare.
Metodă de explorare a realităţii – experimentul – direct sau indirect, folosită în predare şi învăţare, are o deosebită valoare formativă, întrucât dezvoltă copilului spiritul de observare, investigare, capacitatea de a înţelege esenţa obiectelor şi fenomenelor, de prelucrare şi interpretare a datelor experimentale, interesul de cunoaştere etc.
